Transferul gratuit de valoare - "elefantul" din sufrageria agentiilor imobiliare

In ultimii doi ani pe care i-am dedicat la nivel antreprenorial consultantei imobiliare cu proiectul Freedom Group, am avut ocazia de a afla anumite lucruri si de a intelege anumite fenomene.

Fara a cita din statistici oficiale inexistente sau eventual mai putin relevante in acest sector de activitate, stim ca in Romania, in segmentul cel mai larg - cel rezidential - sunt activi cca 10.000 agenti imobiliari, care fie actioneza independent, fie sunt coagulati in cele cca 3-4.000 agentii imobiliare existente, dintre care peste 1.000 sunt in Bucuresti.

Dintre proiectele organizate intr-o forma sau alta de tip franciza, unul sau doua depasesc 100 de agenti si nicio agentie neafiliata nu depaseste acest numar sau o cifra de afaceri de 3 milioane de euro, profitul intr-un astfel de caz fiind cu maxim 6 cifre in euro. Media veniturilor anuale ale agentilor imobiliari este estimata la un modest plus / minus 10.000 euro - foarte putin.

Extrem de putine agentii imobiliare sunt mai mult decat creatii de loc de munca propriu, foarte putini brokeri fac profit, in sensul antreprenorial al cuvantului, adica agentia sa fie rentabila fara aportul lor sau fara sa fie luate in calcul posibilele beneficii adiacente ale statutului de "insider". Exista o problema de productivitate si de aici si pana la servicii percepute de catre clientii finali (pe o baza intr-o anumita masura adevarata) ca cel putin perfectibile, nu mai este o distanta prea lunga.

Explicatia de fond a acestui fenomen nesanatos are la baza o problematica structurala, care ar fi de dorit sa isi gasesca solutionare intr-un viitor cat mai apropiat, pentru a se putea creste in final calitatea, in beneficiul tuturor pertilor implicate in piata.

La baza tranzactionarii imobiliare stau in general persoanele fizice care vin in piata ca vanzatori sau cumparatori/investitori, ca proprietari sau chiriasi, in dorinta de a tranzactiona.

Marea majoritate a acestora sunt prea putin familiarizati cu un proces de tranzactionare pe care il practica prin forta imprejurarilor doar conjunctural, vanzarea-cumpararea nefiind o activitate recurenta in viata unui om. Implicit, gradul de educare al publicului participant la piata nu are cum sa fie altfel decat limitat de aceasta realitate.

Desigur ca prea putini recunosc aceasta situatie si accepta faptul ca o consultanta imobiliara, suportul in tranzactionare, agentia imobiliara si agentul care asta practica zilnic ii pot adauga valoare, dovada fiind in cele peste jumatate din tranzactiile imobiliare incheiate fara intermediere imobiliara si fara reprezentare.

Costul tranzactionarii, comisionul procentual poate fi si acesta descurajant la prima vedere si reprezentarea exclusiva ca metoda de lucru - singura care ii poate genera o reala valoare clientului - este contra-intuitiva: "cum adica este in interesul meu sa imi spuna un agent cat valoareaza casa mea?, “cum adica e in interesul meu sa lucrez cu o singura agentie?", "cum adica e in interesul meu ca agentul sa nu comisioneze si contrapartea in tranzactie?", “cum adica un comision mic se poate intoarce impotriva mea?”.